Da-te in leagan, daca vrei sa ... iti incarci telefonul

By: Just Admin on iulie 03, 2019 / comment : 0 Evolutia umanitatii

Dupa bicicletele fixe instalate in gari pentru a-i ajuta pe calatori sa isi incarce telefoanele mobile, a venit si randul... leaganelor.

In gara centrala din Utrecht (Olanda), calatorii se pot destinde in asemenea balansoare speciale. Proiectul, numit "Play for Power" ("Joaca-te pentru Putere"), a fost initiat de agentia ID310 si le propune calatorilor sa se dea in leagan cateva minute atat pentru a se distra, cat si pentru a-si reincarca putin bateriile celularelor, relateaza golem13.fr.



Cele trei aparate speciale au fost instalate sambata. Principiul de functionare este acelasi ca in cazul bicicletelor fixe care produc energie cand sunt folosite: Voi va miscati, iar structura instalata sub leagane transforma miscarea in energie pentru telefoanele mobile. Un bec verde sta aprins cat timp leaganul se misca, pentru a-i semnala proprietarului ca telefonul se incarca.

"Am vazut persoane care au luat trenul urmator doar pentru ca le-a placut sa se dea mai mult in leagan. Balansoarele sunt folosite si de tineri, dar si de cei mai putin tineri", a declarat Geert Koolen, purtatorul de cuvant al retelei NS.

Vazand succesul de care se bucura aceasta initiativa, cei din conducerea cailor ferate olandeze studiaza posibilitatea de a instala permanent astfel de balansoare in gari, dupa modelul bicicletelor fixe care pot fi gasite deja in cele mai multe gari din Europa.

Iunie 2019 este cea mai calduroasa luna iunie inregistrata vreodata

By: Just Admin on iulie 03, 2019 / comment : 0 Curiozitati istorice

Luna trecuta, marcata de un val de canicula exceptionala care a afectat cu precadere Europa de Vest, a fost cea mai calduroasa luna iunie din istoria inregistrarilor meteorologice, conform datelor publicate marti.

Potrivit datelor Serviciul Copernicus privind schimbarile climatice, mercurul din termometre a urcat luna trecuta, in medie, cu 0,1 grade Celsius peste recordul precedent pentru luna iunie (2016) afectand in special Europa unde temperatura a fost cu aproximativ 2 grade Celsius peste valorile maxime normale.



Mai multe recorduri au fost doborate saptamana trecuta in numeroase tari europene sufocate de caldura, in special din cauza unui front de aer cald de origine sahariana. Temperaturile au depasit valorile normale sezoniere cu 10 grade Celsius in Germania, in nordul Spaniei si in Italia, dar si in Franta, unde vineri a fost atins recordul absolut pentru luna iunie, 45,9 grade Celsius.

Expertii de la Copernicus au notat ca este greu de atribuit acest record "in mod direct" schimbarilor climatice, insa o echipa de oameni de stiinta care a analizat valul de canicula din Franta a concluzionat marti ca schimbarile climatice provocate de om au augmentat de cel putin cinci ori riscul producerii unor valurile de canicula.

Prin coroborarea datelor satelitare cu cele istorice, oamenii de stiinta de la serviciul european Copernicus au estimat ca temperatura din luna iunie din Europa a depasit cu 3 grade Celsius media din perioada 1850 - 1900.

"Datele noastre indica faptul ca temperaturile de saptamana trecuta din sud-vestul Europei au fost neobisnuit de ridicate", a comentat directorul Copernicus, Jean-Noel Thepaut.

"Chiar daca a fost un fapt exceptional, este probabil ca in viitor sa traim mai des astfel de evenimente din cauza schimbarilor climatice", a adaugat el.

Grupul de oameni de stiinta World Weather Attribution (WWA) a anuntat marti ca schimbarile climatice provocate de influenta omului ar fi stat la originea valului de caldura extrema consemnat luna trecuta in Europa. "Observatiile au relevat ca temperaturile in timpul valurilor de canicula cu frecventa similara inregistrate in urma cu un secol ar fi fost cu circa 4 grade Celsius mai scazute", se arata intr-un raport al WWA.

Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM) a anuntat vineri ca 2019 este pe cale sa devina unul dintre cei mai fierbinti ani, perioada 2015-2019 devenind astfel cel mai fierbinte interval de cinci ani din istoria inregistrarilor meteorologice.

Este prea devreme pentru a pune actualul val de canicula abatut asupra Europei pe seama incalzirii globale, dar este "in perfecta concordanta" cu fenomenele extreme asociate emisiilor de gaze cu efect de sera, a precizat agentia ONU.

Laptop ce conține cei mai periculoși viruși vândut pentru o sumă record

By: Just Admin on mai 30, 2019 / comment : 0 Digital

Un laptop care conţine şase dintre cei mai periculoşi viruşi informatici a fost vândut recent, în cadrul unei licitaţii, pentru suma de 1,34 milioane de dolari.



Cumpărătorul laptopului periculos, marca Samsung (din 2008), cu un ecran de 10,2 inch şi sistem de operare Windows XP, a rămas anonim, potrivit Science Alert. Intitulat „The Persistence of Chaos” (Persistenţa Haosului), laptopul a fost un proiect al artistului chinez Guo O Dong, care a lucrat cu firma de cybersecuritate Deep Instinct pentru a instala pe el şase dintre cei mai periculoşi viruşi informatici, dar şi măsuri de securitate care să prevină răspândirea acestora după ce aparatul urma să fie vândut.

„Programele malware reprezintă una dintre cele mai tangibile modalităţi prin care Internetul poate sări prin monitor să te atace”, a afirmat anterior vânzării artistul.


The Persistence of Chaos include viruşii LOVEYOU, MyDoom, SoBig, WannaCry, DarkTequila şi BlackEnergy care au provocat, în perioada 2000 - 2017, daune de aproape o sută de miliarde de dolari utilizatorilor persoane fizice, dar şi juridice şi instituţii guvernamentale din întreaga lume.

Povestea navei fantomă Ourang Medan

By: Just Admin on mai 20, 2019 / comment : 0 Curiozitati istorice

Continuă să fascineze misterul întreţinut de povestea navei  "Ourang Medan", care a fost descoperită în anul 1947, după ce mai multe nave care traversau rutele comerciale din strâmtoarea Malacca ar fi interceptat semnale SOS bizare transmise de pe enigmaticul vapor fantomă.



Explicaţii şi enigme circulă din belşug în privinţa a ceea ce a determinat ca echipajul cargou-lui să-şi afle sfârşitul în condiţii atât de misterioase, unii considerând că nava nici măcar nu existase, şi este vorba numai de o legendă maritimă ce nu merită decât să fie frumos istorisită în lungile ore petrecute de marinari în largul mării, la lumina lunii. 

 Potrivit relatărilor, nava olandeză Ourang Medan îşi urma ruta prin Strâmtoarea Malacca, situată între Malaezia şi Sumatra, în vara anului 1947.  Semnale de alarmă sunt interceptate de navele ce navigau prin preajmă, iar cargo-ul american Silver Star decide să se abată de la traseul iniţial şi să vină în ajutor echipajului ce transmitea primejdia iminentă.

 "Toţi membrii echipajului, inclusiv căpitanul, sunt morţi, iar trupurile lor se află în camera hărţilor şi pe pod,", a fost mesajul transmis în codul Morse interpretat de pasagerii navei Silver Star. O lungă serie de semnale indescifrabile şi haotice urmează să ţâşnească, totul fiind brusc curmat: „Mor”. Acesta a fost ultimul cuvânt descifrat, iar liniştea pe nesimţite ce s-a lăsat ar fi răspândit groază în rândul interpreţilor, scenariile cele mai înfricoşătoare prefigurându-se  în faţa unei tăceri radio mai mult decât suspicioase. 



 Astfel, marinarii americani vor descoperi o adevărată scenă de groază la bordul navei olandeze unde trupurile neînsufleţite ale echipajului zăceau în posturi groteşti, cu ochii căscaţi, care păreau a fi fost puternic îngroziţi înainte de o moartea survenită violent, iar mâinile încordate într-o poziţie defensivă vor da curs celor mai macabre speculaţii. Chiar şi trupul ofiţerului de comunicare fusese descoperit, cu degetele încă pe telegraf. Inspectând încăperile misteriosului vapor, temperaturi extrem de mici resimţite de marinarii americani sunt raportate, atmosfera glacială fiind de neelucidat.

 Mai mult, echipajul Silver Star decide să tracteze nava, însă aceştia constată cu stupoare fumul negru ce se înalţă de pe puntea inferioară. După cele câteva momente timp în care marinarii americani privesc neîncrezători acest spectacol inexplicabil, o explozie aruncă nava în aer, ce va pieri ulterior, înghiţită de valurile oceanului. Ce se întâmplase? Şi cum poate fi explicată această explozie, admiţând că nu ar fi fost nicio posibilitate ca un incendiu să izbucnească? Întrebări de acest tip vor bântui pentru multe decenii împătimiţii poveştilor de groază.

Ceea ce face cu atât mai dificilă o cercetare temeinică în acest caz este faptul că nu există nicio menţiune cu privire la această navă în arhive sau în volumele stufoase ale istoriei nautice a lumii, ceea ce o încadrează la categoria de "vapoare fantomă", iar din acest punct, iţele unui complot transnaţional sunt lesne de trasat de gândirile cele mai imaginative. O fărâmă de plauzibilitate ar putea fi exploatată totuşi în acest sens, luând în calcul contextul epocii de atunci. Astfel,  lipsa oricăror urme tangibile ale evenimentului ar fi fost de fapt intenţionată, deoarece nava ar fi transportat arme chimice ilegale contribuind  unor eforturi de război întreprinse de mai multe ţări, inclusiv Ţările de Jos, Statele Unite, Japonia, şi China.

 Navă olandeză ar fi oferit cea mai discretă modalitate de a transporta mărfurile ilicite în străinătate, însă cei ce au planificat operaţiunea nu ar fi luat în calcul că chiar şi o mică scurgere a acestor substanţe ar fi putut ucide subit toate persoanele aflate la bord, ceea ce s-ar fi şi întâmplat. Iar în ceea ce priveşte explozia, nitroglicerina din încărcătura navei, venită în contact cu apa sărată ar fi provocat reacţia chimică catastrofală.

Totuşi, un dubiu persită: Cum explicăm faptul că pasagerii navei Silver Star care au urcat la bordul navei blestemate nu au fost afectaţi în niciun fel de substanţele chimice mortale? Iar pornind de la această întrebare de bun simţ, nu puţini au fost cei ce s-au aventurat pe terenul fertil al explicaţiilor fantasmagorice şi paranormale. Fantome sau extratereştri, fiecare alege după gust, pentru a încropi o istorioară terifiantă din „răcirea extremă”, a morţii probabil, resimţită pe coridoarele navei olandeze, precum şi din expresiile înfricoşate de pe feţele decedaţilor.

Deşi evenimentele din jurul  SS Ourang Medan nu pot fi niciodată pe deplin înţelese, povestea are toate ingredientele unui mister de calitate: decese inexplicabile, conspiraţii guvernamentale, arme mortale, fantome, extratereştri, chiar şi piraţi. Ce s-a întâmplat de fapt cu Ourang Medan şi echipajul său?

Atmosfera de pe Marte este mai toxică pentru formele de viaţă terestră decât se credea

By: Just Admin on mai 10, 2019 / comment : 0 Evolutia umanitatii

Atmosfera de pe Marte rezultă a fi mai toxică pentru formele de viaţă terestră decât se credea anterior, conform celor demonstrate de experimentele cercetătorilor de la Universitatea din Edinburgh (Scoţia). Rezultatele ar putea avea implicaţii pentru o viitoare explorare robotică şi umană pe Marte, legate de probleme de contaminare.



Cercetătorii au analizat comportamentul compuşilor chimici numiţi percloraţi (anionul provenit de la acidul percloric cu formula ClO−4), care se găsesc pe suprafaţa planetei Marte. Astfel au descoperit că, atunci când sunt expuse la lumină ultravioletă în timp ce stau în condiţii de mediu care imită Marte, aceste substanţe chimice pot ucide bacteriile transportate frecvent de o navă spaţială.

Mai mult, efectul percloraţilor poate fi combinat şi amplificat de alte două tipuri de substanţe chimice întâlnite pe suprafaţa planetei Marte: oxizi de fier şi peroxid de hidrogen.

În experimentele în care erau prezente cele trei produse chimice, combinaţia a dus la o creştere de peste 10 ori a morţii celulelor bacteriene, comparativ cu percloraţii singuri.
Semnal de alarmă pentru misiunile viitoare

Oamenii de ştiinţă au avertizat cu privire la influenţa pe care o pot avea percloraţii asupra locuirii planetei încă de la descoperirea acestora, în urmă cu câţiva ani. Cercetătorii de la Centrul de Astrobiologie şi Astronomie din Marea Britanie au investigat reactivitatea potenţială a percloraţilor şi efectul lor asupra bacteriilor Bacillus subtilis, o bacterie care se găseşte în navele spaţiale şi este comună în soluri şi roci.

Experimentele lor au demonstrat că, atunci când percloratul de magneziu este expus la radiaţii UV similare cu radiaţiile de pe Marte, este capabil să ucidă bacteriile mult mai eficient decât lumina UV singură. În concentraţii de perclorat similare cu cele găsite pe suprafaţa lui Marte, celulele de Bacillus subtilis au murit rapid.

Deşi se suspectează de mult timp că suprafaţa marţiană are efecte toxice, ultimul studiu publicat în Scientific Reports, sugerează că aceasta poate fi foarte dăunătoare pentru celulele vii. Acest lucru se datorează unui amestec toxic de oxidanţi, oxizi de fier, percloraţi şi radiaţie UV.

„Descoperirile noastre au implicaţii importante pentru posibila contaminare a planetei Marte cu bacterii şi alte materiale ale misiunilor spaţiale. Acest lucru ar trebui să fie luat în considerare în proiectarea misiunilor pe Marte”, a semnalat într-o declaraţie Jennifer Wadsworth, de la Centrul de Astrobiologie din Marea Britanie.

Civilizații dispărute

By: Just Admin on mai 08, 2019 / comment : 0 Civilizatii misterioase

Pentru aproape la fel de mult timp pe cat credem ca avem civilizatie, tot de atata timp am si pierdut-o. Exista înregistrari care merg înapoi sute de ani cu exploratori care au descoperit temple uriase pierdute in jungla sau ruine imense pline de comori care au fost odata palate. De ce oare oamenii au abandonat aceste orase candva înfloritoare, centrele agricole si rutele de comert? De multe ori, raspunsul este necunoscut. Vom prezenta in continuare unele dintre cele mai mari civilizatii al caror deces si declin ramane un mister.

Civilizatia Mayasa

 Mayasii sunt exemplul clasic al unei civilizatii care a fost complet pierduta. O civilizatie cu adevarat disparuta. Monumentele sale mari, orasele si drumurile inghitite de jungla din America Centrala. Popoarele sale împrastiate în sate mici. Desi limbile si traditiile Maya înca supravietuiesc pâna în prezent, apogeul civilizatiei a fost în primul mileniu al erei noastre. Atunci s-au intreprins cele mai mai mari realizari arhitecturale si proiecte agricole masive. Acestea au acoperit o vasta regiune din Yucatan – zona care se întinde din Mexic pana in Guatemala si Belize.



Una dintre cele mai mari civilizatii mesoamericane, Mayasii, au folosit pe scara larga scrierea, matematica, un calendar elaborat, si inginerie sofisticata  pentru a construi piramidele lor si fermele terasate. Desi este de mult cunoscut ca civilizatia Maya a inceput un declin misterios în anii 900, o mare parte din dovezi arata ca schimbarile climatice din Yucatan, combinate cu un razboi pustiitor au condus la foamete si abandonarea centrelor oraselor.

Civilizatia din Valea Indusului

 Civilizatia misterioasa din Valea InduusuluiUna dintre marile civilizatii ale lumii antice este numita pur si simplu civilizatia Indusului sau Harappan. Cu mii de ani în urma, este posibil sa se fi laudat cu pâna la 5 milioane de persoane, aproape 10%  din populatia lumii, repartizate intr-o regiune care cuprindea parti din India de azi, Pakistan, Iran si Afganistan.

Dar pasarelele sale grandioase (cu drenaje sofisticate pe marginea drumului), magazine metalurgice si cladiri de locuinte masive, cu mai multe etaje facute din caramida si alte intinderi de case au fost abandonate în urma cu peste 3000 de ani. Este probabil ca aceasta civilizatie antica, ca si Mayasii, a suferit din cauza schimbarilor graduale ale climei si a lipsei de ploaie care a facut dificila obtinerea cantitatii de hrana necesare pentru populatia lor masiva.

Insula Pastelui – misterul apelor oceanului

 Civilizatia misterioasa din Insula PasteluiOamenii din Insula Pastelui reprezinta un alt exemplu clasic de civilizatie “pierduta”, renumita în parte pentru enigmaticele sale statui enorme de piatra reprezentand capete umane (numite Moai), aliniate de-a lungul coastei insulei. Cum a disparut aceasta civilizatie polineziana înfloritoare dupa secole in care a construit adevarate monumente si dupa ce au navigaat sute de kilometri prin apele oceanului pentru a ajunge la aceasta insula?

Jared Diamond rezuma in cartea sa ceea ce multi oameni de stiinta cred acum, anume ca inuslarii de pe Insula Pastelui au fost incredibil de sofisticati pentru vremea lor, dar metodele lor nu au fost durabile. Pe durata stabilirii lor in Insula Pastelui, între 700-1200 d.Hr., au folosit toti arborii de pe insula, precum si toate resursele, si apoi au trebuit sa se mute. Intrebarea este ce anume i-a determinat sa parcurga atat de mult drum si sa ridice astfel de monumente? Un sentiment profund de veneratie pentru zei sau respectul pentru stramosi?

Çatalhöyük – cel mai vechi oras din lume

Civilizatia misterioasa din Catal HuyukAdesea numit cel mai vechi oras din lume, Çatalhöyük a fost parte dintr-un mare oras al constructorilor si agricultorilor. Civilizatia înfloritoare a ocupat cu 9,000-7,000 de ani în urma. Este situat in partea centrala si de sud a Turciei. Ce este interesant la Çatalhöyük este structura sa. Aceasta este diferita spre deosebire de cele mai multe orase din lume in acea perioada. Acesta nu continea drumuri asa cum le stim noi.

A fost construit ca un fel de stup, cu case construite una langa alta. Ca intrari erau folosite gaurile în acoperisuri. Se crede ca oamenii de aici cresteau totul, de la grau la migdale in afara zidurilor orasului. Ajungeau la casele lor prin scari si trotuare aeriene care le traversau acoperisurile. Era oare o metoda de securitate impotriva jafurilor si invaziilor din acea perioada tulbure? De multe ori, acesti locuitori isi decorau intrarile în casele lor cu cranii de taur. Isi îngropau oasele mortilor lor onorati sub etajele cladirilor.

Civilizatia aceasta a aparut inaintea Epocii Fierului si nu a cunoscut scrierea. Dar au lasat totusi în urma dovezi ale unei societati sofisticate, pline de arta si ritualuri publice.

De ce au abandonat în cele din urma oamenii orasul? Asta ramane inca un mister.

Cahokia – misterul de pe Mississippi

 Cu mult înainte ca europenii sa ajunga în America de Nord, asa-numitii Mississippians, locuitori din Mississippi, au construit un oras mare inconjurat de piramide de pamant uriase si o structura asemanatoare Stonehenge, din lemn pentru a urmari miscarile stelelor.

Numita astazi Cahokia, ii mai puteti vedea ramasitele in statul Illinois. Apogeul acestei civilizatii se afiseaza între 600-1400 d.Hr., cand orasul era întins pe 6 mile patrate si continea aproape o suta de movile de pamant, precum si o enorma piata mare in centru. Populatia sa ar fi putut ajunge la aproape 40.000 de persoane, dintre care unii ar fi trait în satele periferice.

Oamenii din acest oras mare, cel mai mare de pana atunci în nordul Mezoamericii, au fost artisti geniali, arhitecti si fermieri, au creat obiecte de arta incredibile din scoici, cupru si piatra. Ei au deturnat chiar un brat al fluviului Mississippi si alte rauri locale din regiunea Illinois pentru a le folosi la nevoile lor de irigatii. Nu este în totalitate sigur ceea ce i-a facut pe oameni sa abandoneze orasul la plecarea lor în anul 1200, dar unii arheologi spun ca orasul a avut mereu probleme cu bolile si foametea (nu a avut niciun sistem sanitar) si ca oamenii au plecat spre zone mai ecologice (si mai sanatoase ) spre pasuni din alta parte a raului Mississippi.

Göbekli Tepe – o civilizatie preistorica pierduta

Civilizatia misterioasa din Gobleki Tepe

Una dintre structurile umane cele mai misterioase descoperite vreodata, Göbekli Tepe, a fost, probabil, construit în 10.000 î.Hr., si este situat în sudul Turciei de astazi. O serie de ziduri si stele aranjate circular, cu monoliti sculptati evocand animale.

Locul , probabil, a servit ca un templu pentru triburile nomade din zona. Nu a fost o asezare permanenta, desi este posibil pentru cativa preoti care locuiau acolo tot anul. Aceasta este prima structura permanenta construita de om pe care arheologii au gasit-o vreodata, si a reprezentat, probabil, punctul culminant al civilizatiei locale din Mesopotamia din epoca sa. Cine au fost oamenii care se închinau acolo? Cui aduceau jertfe? Cand au venit? Au fost acolo pentru a face altceva? Poate nu vom afla niciodata, dar arheologii lucreaza din greu pentru a descifra secretele.

Angkor Wat – orasul templu al civilizatiei khmere

 Majoritatea oamenilor au auzit de magnificul templu Angkor Wat din Cambodgia. Dar acesta a fost doar o mica parte a civilizatiei urbane masive din timpul Imperiului Khmer numit Angkor. Orasul a înflorit în timpul Evului Mediu, de la 1000-1200 d.Hr., si putea gazdui pana la un milion de oameni.

Exista o multime de raspunsuri evidente la intrebarea de ce Angkor ar fi cazut. Toate, de la razboi la dezastre naturale. Acum, de cele mai multe ori raspunsurile ca si asezarea lui se afla sub jungla. O minune a arhitecturii si culturii hinduse, orasul este misterios în mare parte pentru ca înca nu suntem siguri cat de multi oameni traiau acolo. Avand în vedere toate drumurile si canalele de legatura cu numeroase regiuni, unii arheologi cred ca ar fi fost cel mai mare site urban din lume, la apogeul sau.

Civilizatii disparute

Desi nu fiecare monument prabusit reprezinta o civilizatie pierduta, aici avem un caz particular. Acesta este cazul minaretului din imagine. Un monument arhitectural superb construit în 1100. Parte a unui impunator oras din Afganistan, unde vestigiile arheologice sugereaza ca a fost o zona cosmopolita pentru multe religii, inclusiv evrei, crestini si musulmani. Acestia locuiau împreuna armonios de sute de ani.



Este posibil ca minaretul incredibil sa fie parte dintr-o capitala medievala pierduta din Afganistan, numita Muntele de Turcoaz. Mult timp aceasta a supravietuit drept legenda. Daca privim doar la ruinele existente si la acest turn magnific ne putem imagina un oras demn de O mie si una de nopti. Palate magnifice pierdute sub nisipul desertului, incaperi de turcoaz si alabastru si toata splendoarea si iscusinta artistilor din Lumea Veche.

Civilizatia misterioasa din desertul Chinei – Niya

 Astzi desertul Taklamakan din provincia Xinjiang din China este un loc pustiu. In urma cu 1600 ani Niya era un oras înfloritor într-o oaza de-a lungul faimosului Drum al Matasii. In ultimele doua secole, arheologii au descoperit nenumarate comori în praf. In soare zaceau resturi sparte a ceea ce a fost odata un oras gratios plin de case din lemn si temple.

Într-un sens, Niya este o relicva a civilizatiei timpurii pierdute a Drumului de Matase. Acest raseu comercial lega China cu Asia Centrala, Africa si Europa. Multe grupuri au calatorit pe Drumul Matasii, de la negustorii bogati si pelerinii insetati la cercetatori si oameni de stiinta. S-au schimbat idei si s-a format o cultura complexa, luminand un drum de peste 4000 de mile in trecut. Traseul a suferit multe schimbari. Importanta sa ca ruta comerciala s-a diminuat odata ce Imperiul Mongol s-a prabusit în anii 1300. Comerciantii dupa aceea au preferat rutele maritime pentru comertul cu China.

Civilizatia misterioasa din desertul Sahara – Nabta Playa

 Civilizatia misterioasa din desertul SaharaDin 7000 pana in 6500 î.Hr., o comunitate urbana incredibila a aparut în ceea ce este astazi desertul Sahara egiptean. Oamenii care locuiau acolo cresteau vite domestice. Au creat ceramica elaborata lasand în urma cercuri de piatra, care ofera dovezi ca civilizatia lor a inclus astronomi foarte priceputi.

Arheologii cred ca popoarele Nabta Playa au fost, probabil, civilizatia precursoare pentru marile orase de pe valea Nilului. Desi civilizatia Nabta este în prezent situata într-o regiune arida, ea a aparut într-un moment cand musonii si-au schimbat directia. Astfel zona s-a transformat intr-un lac facand o cultura magnifica sa înfloreasca.

Trupele de elită ale Antichității

By: Just Admin on mai 02, 2019 / comment : 0 Curiozitati istorice

În lunga istorie a războiului, unele armate sau grupuri militare s-au descurcat mai bine decât altele. Mai jos este o listă cu cele mai de succes unităţi militare din istorie.

Thessalienii

Alături de calităţile de lider ale lui Alexandru cel Mare a existat o armată capabilă să îndeplinească ordinele, ducând la cucerirea unor teritorii vaste din Asia, scrie Listverse.

Thessalienii erau călăreţi legendari din Thessalia, teritoriu cucerit anterior de macedonieni, care au contribuit esenţial la înfrângerea perşilor. Se spunea că thessalienii erau aproape imposibil de înfrânt atunci când o unitate era în formaţia romboidă.

Argyraspides

Aceştia făceau parte tot din armata lui Alexandru cel Mare, fiind numiţi şi „cei cu scut de argint”. Au intrat în armata lui Alexandru abia pe la sfârşitul domniei acestuia şi reprezentau un fel de gardă persoanlă a acestuia.

Suliţa era arma principală a lor şi, de asemenea, erau veterani şi macedoneni la origine.



Armata carolină

În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, Suedia a fost un imperiu care s-a întins în nordul, centrul şi estul Europei, iar un motiv principal a fost reprezentat de armata carolină formată de regele Charles al XI-lea.

Erau antrenaţi special pentru a ataca, devenind una dintre cele mai temute armate de atunci. Probabil cea mai elocventă victorie a venit la Bătălia de la Narva, unde suedezii au înfrânt armata rusă care era de circa 4 ori mai numeroasă.

Totuşi, au fost victima unui truc vechi şi simplu: au avansat în Rusia în timpul iernii. Rusia a câştigat până la urmă războiul, ceea ce a dus la scăderea influenţei Suediei.

Almogavari

De mult, Catalonia era o forţă, mai exact în secolul al XIII-lea, iar alături de „vărul” său, Regatul Aragon a format una dintre cele mai puternice alianţe din Europa. Creditul pentru această reuşită poate fi dat în totalitate almogavarilor, soldaţi mercenari de munte din Catalonia.

Aceştia formau o forţă de elită cunoscută pentru atacurile nocturne. De asemenea, purtau armură foarte subţire sau chiar deloc, ceea ce le oferea mobilitate pe terenul accidentat. Aveau numeroşi duşmani puternici, inclusiv Imperiul Bizantin, turcii şi Genova.

Huscarlii nordici

Unul dintre momentele cruciale din istoria britanică este cel al apariţiei vikingilor. Odată cu ajungerea scandinavilor pe insula britanică, scandinavii şi-au adus propriile arme şi tactici de luptă şi, de asemenea, gărzi personale. Înainte de cucerirea normandă, huscarlii obişnuiau să fie gărzi de corp pentru varii regi nordici. Atunci când regele danez Cnut a cucerit Anglia, aceştia au început să apară în cronici ca fiind unii dintre cei mai de temut războinici din Europa.

Mulţi regi englezi care au urmat angajat huscarli pentru a fi gardă personală şi ca parte din forţa de elită. În timp, aceştia au început să aibă şi varii roluri administrative şi poziţii politice, alături de îndatoririle militare. În acest sens, semănau oarecum cu Cavalerii Templieri.


Nemuritorii

Filmul 300 nu face dreptate trupelor de elită ale perşilor. Nu numai că aceştia nu purtau măşti fioroase şi nu arătau monstruos, ci şi au reuşit să-i atace pe spartani din spate în timpul Bătăliei de la Termopile, iar în lunga lor istorie au câştigat majoritatea bătăliilor.

Reprezentau aşadar o forţă de elită de 10.000 de oameni care a fost formată în Imperiul Ahemenid, primul dintre imperiile persane. Purtau armură subţire, fiind astfel extrem de mobili.



Arbaletierii genovezi

O unitate care nu are recunoaşterea meritată este cea a arbaletierilor din Genova. Arbaleta era deja o armă temută, datorită uşurinţei de utilizare şi a capacităţii sale de a perfora cam orice tip de armură, dar abia soldaţii din Genova au folosit-o la capacitatea ei maximă. Aceştia formau o unitate de elită, deseori angajată ca mercenari de mai multe state medievale din Europa.

Poate cea mai importantă victorie a lor a fost atunci când au înfrânt forţele Sfântului Imperiu Roman. Împăratul a fost atât de furios pe ei încât a ordonat ca degetele fiecărui arbaletier genovez capturat să fie tăiate.

Reisläufer

Astăzi, Elveţia nu este cunoscută pentru război, ba dimpotrivă, rămânând neutră în timpul marilor conflagraţii mondiale. Lucrurile stăteau altfel la sfârşitul secolului al XV-lea, când au fost lăsaţi în pace de armatele habsburgice, întrucât imperiul nu putea cuceri micul stat din Alpi.

Acest lucru se datorează infanteriştilor care au popularizat lancea în rândul armatelor de la acea vreme. Apoi, mercenarii elveţieni numiţi şi Reisläufer au fost căutaţi de statele bogate ale Europei. Chiar şi azi, garda de corp de la Vatican este formată din descendenţii acestora.

Ordinul Ospitalierilor

Aceasta este una dintre cele mai importante unităţi care a participat la Cruciade. Au fost formaţi în secolul al XI-lea ca membri inofensivi ai unui spital menit să aibă grijă de bătrânii şi de bolnavii din Ierusalim, dar după Prima Cruciadă, Papa a decis că rolurile lor trebuie extinse. De atunci până în secolul al XVIII-lea, au participat în multe războaie, cu victorii împotriva otomanilor. De asemenea, erau şi adepţii războiului naval.